1. Programări
Este necesară programarea în orice situație?
În cazul serviciilor notariale simple, cum ar fi legalizarea copiilor după diverse acte, nu este necesară o programare. Acestea se efectuează pe loc.
Pentru redactarea unor documente complexe, cum ar fi contracte sau alte acte notariale, este necesară programarea, deoarece acestea implică formalități mai complexe și un timp mai îndelungat de procesare.
Se pot efectua acte în afara biroului notarial?
Da, notarul poate efectua acte și în afara biroului notarial, la cerere și cu programare prealabilă, inclusiv la bănci, instituții publice, pentru persoane vârstnice sau cu dificultăți de deplasare.
2. Acte necesare
Cu ce acte de identitate mă pot identifica la notar?
Notarul public are obligația de a stabili identitatea părților implicate într-un act notarial, iar acest lucru se poate realiza prin mai multe modalități, în funcție de circumstanțele specifice. În general, notarul va solicita următoarele documente pentru a confirma identitatea părților:
- Acte de identitate
- Cartea de identitate (carte de identitate simplă, carte de identitate electronică sau provizorie),
- Buletinul de identitate, toate aflate în termen de valabilitate. Aceste documente sunt suficiente pentru a dovedi identitatea persoanei în fața notarului.
- Pașaport – În cazul în care părțile sunt cetățeni români cu domiciliul în străinătate sau cetățeni străini, notarul va solicita pașaportul acestora ca metodă de identificare.
Cât timp durează întocmirea actelor?
Durata poate varia în funcție de complexitatea actului notarial solicitat. Actele simple, precum legalizarea unei copii, pot fi efectuate pe loc, iar cele complexe necesită mai mult timp. În urma programării și consultației inițiale, notarul va oferi un estimat al duratei de procesare și întocmire a actelor.
Ce acte aveți nevoie de la mine?
Documentele necesare depind de actul pe care doriți să îl întocmiți și particularitățile fiecărei situații. Vă recomandăm să consultați secțiunea de Servicii pentru detaliile aferente diferitelor tipuri de acte. Dacă aveți întrebări, nu ezitați să ne contactați telefonic/ pe whatsapp sau email.
3. Moșteniri
Sunt obligat să accept o moștenire?
Nu, nu sunteți obligat să acceptați moștenirea. Puteți renunța la aceasta, printr-o declarație autentică.
Ce înseamnă să accept o moștenire?
Acceptarea moștenirii presupune o decizie explicită și conștientă a persoanei care are vocație succesorală, prin care aceasta își asumă calitatea de moștenitor și drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta. Nu este suficient doar să fii parte din categoria celor care pot moșteni, ci trebuie să iei o decizie clară cu privire la acceptarea moștenirii.
Pentru a fi valabilă, acceptarea moștenirii trebuie făcută printr-o declarație autentică, care se depune în fața notarului public. Această formă autentică este esențială pentru a confirma că persoana a fost informată și că își exprimă voința în mod liber și conștient. Declarația de acceptare a moștenirii are efecte juridice clare, iar persoana care o face dobândește toate drepturile și obligațiile ce derivă din moștenire, inclusiv răspunderea pentru datoriile defunctului, în limitele valorii bunurilor moștenite.
De asemenea, renunțarea la moștenire poate fi făcută în aceeași formă autentică, iar o persoană care renunță la moștenire nu va fi considerată moștenitor și nu va avea niciun drept asupra bunurilor lăsate de defunct. Această renunțare este ireversibilă, iar decizia trebuie luată cu conștientizarea tuturor consecințelor legale.
Pot renunța doar la o parte din bunurile moștenite?
Nu, renunțarea la moștenire poate fi doar totală.
Care sunt etapele unei succesiuni?
Etapa I: Deschiderea succesiunii
Succesiunea se deschide în momentul morții unei persoane, iar data deschiderii succesiunii este considerată data decesului celui care lasă moștenirea. Dovada decesului se face cu certificatul de deces sau, în anumite cazuri, cu o hotărâre judecătorească definitivă de declarare a morții.
Etapa a II-a: Transmisiunea succesorală sau devoluțiunea succesiunii
La moartea unei persoane, patrimoniul acesteia se transmite moștenitorilor, fie legali, fie testamentari. Deși patrimoniul se transmite imediat ce persoana decedează, aceasta nu are un caracter definitiv până când moștenitorul nu își exprimă opțiunea. Conform legii, nimeni nu este obligat să accepte moștenirea care îi revine. Astfel, moștenitorul are dreptul de a alege între acceptarea moștenirii sau renunțarea la aceasta.
În concluzie, moștenitorul are două opțiuni principale:
- Acceptarea moștenirii, care duce la consolidarea titlului de moștenitor.
- Renunțarea la moștenire, care duce la desființarea titlului de moștenitor.
Etapa a III-a: Împărțirea sau partajul succesoral
Partajul succesoral este procesul juridic care pune capăt stării de indiviziune (coproprietate) asupra bunurilor moștenite și care se realizează prin împărțirea bunurilor între moștenitori, fie în natură, fie prin echivalent. Aceasta are ca efect înlocuirea cotei-părți ideale, indivize, asupra bunurilor cu drepturi exclusive asupra anumitor bunuri sau valori stabilite.
Partajul moștenirii se poate face într-un mod amiabil, prin acordul tuturor moștenitorilor (partaj voluntar), sau pe cale judiciară, atunci când nu se ajunge la o înțelegere privind împărțirea bunurilor.
Poate un minor să fie moștenitor?
Un minor poate dobândi calitatea de moștenitor și, implicit, poate accepta o moștenire, printr-un curator numit de autoritatea tutelară a primăriei de la domiciliul minorului sau prin hotărâre a instanței de tutelă. În acest context, notarul public va solicita, printr-o adresă oficială, autorizația necesară din partea serviciului de autoritate tutelară al primăriei competente.
În situația în care moștenirea este grevată de sarcini sau datorii, minorul moștenitor va răspunde pentru acestea doar în limita bunurilor moștenite, proporțional cu cota sa de moștenire, conform art. 1114 alin. 2 din Noul Cod Civil. Această formă de acceptare a moștenirii, cunoscută anterior sub denumirea de „acceptare sub beneficiu de inventar”, se aplică nu doar minorilor sau persoanelor puse sub interdicție judecătorească, ci și tuturor categoriilor de moștenitori, inclusiv legatari universali sau cu titlu universal.
Trebuie să dezbat succesiunea în termen de 1 an de la data decesului unei persoane?
Deschiderea procedurii succesorale notariale nu este obligatorie în termen de 1 an de la deces, dacă situația financiară nu permite acest lucru. Totuși, în acest interval, este necesar ca moștenitorii să își exprime opțiunea succesorală, printr-o declarație autentică în fața unui notar public, privind acceptarea sau renunțarea la succesiune, pentru a evita decăderea din drepturile succesorale.
În cât timp de la data decesului unei persoane trebuie dezbătută o moștenire pentru a evita plata impozitului prevăzut de Codul Fiscal?
Pentru a evita plata impozitului de 1% din valoarea bunurilor imobile ce compun masa succesorală a unui defunct, este recomandat să dezbateți succesiunea în termen de până la 2 ani de la data decesului acestuia.
4. Divorțuri
Pot divorța la notar dacă am copii minori din căsătorie?
Da. Conform Noului Cod Civil, este posibil ca divorțul să fie realizat și prin procedura notarială, o opțiune mai rapidă și mult mai economică decât procesul de divorț în instanță. Aceasta poate fi o alegere convenabilă pentru cuplurile care nu au conflicte majore și care sunt de acord cu toate condițiile legate de divorț, inclusiv cele ce țin de copii, dacă este cazul.
Pentru ca divorțul să poată fi încheiat la notar, este necesar ca soții să îndeplinească anumite condiții și să ajungă la un acord cu privire la toate aspectele importante ale divorțului, mai ales în ceea ce privește copiii minori. Aceasta include, dar nu se limitează la:
Exercitarea autorității părintești: Ambii părinți trebuie să fie de acord cu exercitarea în comun a autorității părintești, adică să își păstreze dreptul și obligația de a lua decizii importante cu privire la viața copilului.
Stabilirea domiciliului copilului: Părinții trebuie să stabilească care dintre ei va fi cel care va avea domiciliul copilului sau copiilor minori, iar celălalt părinte trebuie să își exprime acordul privind acest aspect.
Păstrarea legăturii cu celălalt părinte: În cazul în care unul dintre părinți va avea domiciliul copilului, trebuie să fie stabilit un program de vizite și modalități de menținere a legăturii dintre copil și celălalt părinte.
Obligațiile de întreținere: Ambii părinți sunt obligați să contribuie, în mod egal, la cheltuielile legate de creșterea, educarea și instruirea profesională a copilului. Aceasta include atât cheltuielile curente de întreținere, cât și orice alte costuri suplimentare necesare dezvoltării și educației copilului.
Pot să mă prezint doar eu la notar pentru a solicita divorțul?
Legea permite ca, la depunerea cererii de divorț, soții sau unul dintre ei să fie reprezentați printr-un mandatar cu procură specială autentică, care va conține declarațiile privind toate aspectele divorțului. Totuși, legea obligă ca ambii soți să fie prezenți personal la termenul stabilit de notarul public pentru admiterea sau respingerea cererii de divorț, reprezentarea nefiind permisă în acest stadiu.
5. Acte de donație și partaj
Pot încheia un act de partaj al bunurilor comune în timpul căsătoriei?
Da, soții pot încheia un act de partaj al bunurilor comune în timpul căsătoriei, cu lichidarea regimului matrimonial, dacă există motive justificate.
Se poate vinde un imobil primit prin donație?
Da. După încheierea contractului de donație și înregistrarea noului proprietar în Cartea Funciară, persoana care a primit bunul în urma donației poate dispune de acesta oricând, inclusiv să-l vândă sau să-l transfere către altcineva. Totuși, există o excepție importantă atunci când, în cadrul contractului de donație, a fost inclusă o clauză de inalienabilitate. Această clauză are rolul de a interzice înstrăinarea bunului donat, însă trebuie respectate anumite condiții legale pentru a fi validă. Astfel, în cazul în care donația include o clauză de inalienabilitate, înstrăinarea bunului este interzisă, dar doar pentru o perioadă de cel mult 49 de ani, iar scopul acestei restricții trebuie să fie unul serios și legitim, conform prevederilor Codului Civil. Perioada de interdicție începe să curgă de la momentul dobândirii bunului prin donație.
Pot minorii primi sau face donații?
Conform noului Cod Civil, un minor sau o persoană pusă sub interdicţie nu poate încheia acte de donaţie, fie personal, fie prin intermediul reprezentanţilor săi legali (părinţi sau tutori), chiar dacă aceştia din urmă ar fi de acord. Articolul 988 alin. 1 din Codul Civil prevede explicit că minorul nu poate dispune de bunurile sale prin donaţie, întrucât nu are capacitatea deplină de exercițiu a drepturilor sale. Totuşi, în practică, se recunoaște valabil doar darul simbolic, adică donațiile de valoare modestă, precum oferirea unui buchet de flori sau a unui cadou la o aniversare. Acestea nu sunt considerate acte de dispoziție care să depășească limitele capacității de exercițiu a minorului.
În cazul în care minorul devine major, există o restricţie suplimentară privind capacitatea de a dispune prin testament sau donaţie în favoarea tutorelui său, mai ales în absenţa unei descărcări anterioare din partea autorităţii tutelare. Totuşi, există o excepţie în ceea ce priveşte ascendenţii minorului. Astfel, minorul care nu a împlinit încă 14 ani sau minorul devenit major poate face donaţii în favoarea unui ascendent care a fost sau este tutorele său.
Donaţia primită de minor
În ceea ce priveşte capacitatea de a primi donaţii, minorul beneficiază de un drept legal în acest sens, chiar şi în cazul în care nu are capacitate deplină de exerciţiu. Astfel, părinţii, bunicii sau alte persoane pot dona minorului bunuri mobile (precum bani, maşini, bijuterii) sau imobile (apartamente, case, terenuri) printr-un contract notarial. Legea permite ca donaţiile către minori să fie acceptate nu doar de către părinţii sau tutorii acestora, ci şi de către ascendenţi, indiferent dacă aceştia din urmă sunt tutori sau nu. De asemenea, chiar dacă părinţii sunt în viaţă şi refuză să accepte donaţia, ascendenţii pot interveni şi o pot accepta în locul lor.
În cazul donaţiilor, un aspect important este că acestea trebuie să fie încuviinţate de autoritatea tutelară înainte de a deveni efective. Conform art. 144 alin. 2 din Codul Civil, actul de acceptare a unei donaţii este un act de dispoziţie ce depăşeşte dreptul de administrare, iar această încuviinţare prealabilă din partea autorităţii tutelare este esenţială. În acest context, notarul public are responsabilitatea de a asigura îndeplinirea acestor formalităţi, inclusiv notificarea autorităţii tutelare, pentru ca donaţia să fie validă.
Aceste reglementări sunt menite să protejeze interesele minorului şi să prevină orice abuz sau gestionare necorespunzătoare a patrimoniului său de către tutori sau alte persoane.
Este obligatoriu să închei donația la notar?
Da. Pentru ca o donație să fie considerată valabilă, este imperativ ca aceasta să fie încheiată în formă autentică, adică printr-un înscris autentificat la notariat. Această formă autentică, denumită și „ad validitatem” sau „ad solemnitatem”, reprezintă un element esențial pentru valabilitatea contractului de donație. Astfel, în lipsa autentificării notarial, donația este sancționată cu nulitatea absolută, ceea ce înseamnă că actul de donație nu produce niciun efect juridic.
Este obligatoriu să închei donația la notar?
Da. Pentru ca o donație să fie considerată valabilă, este imperativ ca aceasta să fie încheiată în formă autentică, adică printr-un înscris autentificat la notariat. Această formă autentică, denumită și „ad validitatem” sau „ad solemnitatem”, reprezintă un element esențial pentru valabilitatea contractului de donație. Astfel, în lipsa autentificării notarial, donația este sancționată cu nulitatea absolută, ceea ce înseamnă că actul de donație nu produce niciun efect juridic.
Nulitatea absolută și excepțiile aplicabile
Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată și nu poate fi înlăturată prin acordul părților. Totuși, există o excepție notabilă în cazul în care, după moartea donatorului, moștenitorii sau reprezentanții acestuia aleg să confirme, să ratifice sau să execute voluntar donația. Acest act de confirmare trebuie realizat benevol, în cunoștință de cauză și după ce toate condițiile legale sunt îndeplinite. Astfel, donația poate deveni valabilă retroactiv printr-o confirmare explicită din partea celor care beneficiază de drepturile donatorului.
Scopul cerinței formei autentice
Prin impunerea cerinței de a încheia donația sub formă autentică, legiuitorul intenționează să protejeze voința donatorului, care dispune de un bun sau drept în mod actual și irevocabil, în favoarea unei alte persoane, fără a obține vreun echivalent. Această reglementare are scopul de a preveni orice formă de fraudă sau presiune asupra donatorului, garantându-se faptul că donația se face în mod conștient și voluntar. De asemenea, formă autentică asigură transparența și claritatea în înțelegerea intențiilor donatorului, astfel încât să nu existe dubii legate de natura sau condițiile donației.
Sarcinile și condițiile donației
Este important de subliniat că, în cazul în care donația include sarcini sau condiții speciale, acestea trebuie de asemenea prevăzute în formă autentică pentru ca să aibă valoare juridică. Astfel, orice clauză, obligație sau condiție pe care donatorul o impune donatarului trebuie să fie reglementată în același mod formal, în scopul de a evita orice ambiguitate sau contestare ulterioară a actului.
Remedierea donațiilor nule din cauza viciilor de formă
În cazul în care o donație nu respectă cerințele de formă prevăzute de lege și este declarată nulă pentru vicii de formă, aceasta nu va produce efecte juridice. Totuși, se poate remedia situația dacă donația este refăcută în întregime, respectând cerințele legale impuse de Codul Civil. Astfel, refacerea donației în forma autentică va permite validarea acesteia, iar efectele juridice vor începe să se producă din momentul în care actul de donație este autentificat corespunzător.
În concluzie, forma autentică nu este doar o cerință formală, ci o garanție a protecției intereselor părților implicate în contractul de donație, având scopul de a asigura validitatea și eficiența actului în fața legii.
Dacă sunt căsătorit(ă) și primesc un bun prin donație, este considerat bun propriu?
Da, în cazul în care unul dintre soți dobândește un bun prin donație, acesta va fi considerat bun propriu al soțului care l-a primit, chiar și în cadrul regimului comunității legale. Bunurile dobândite prin donație de către un soț vor rămâne în proprietatea acestuia, chiar dacă sunt dobândite în perioada căsătoriei.
Totuși, există o excepție importantă: dacă donatorul a specificat în mod expres, în contractul de donație, că bunul este destinat ambilor soți, atunci acest bun va deveni bun comun. În această situație, bunul va face obiectul partajului în cazul unui eventual divorț. Dacă, însă, contractul de donație nu menționează expres acest aspect, bunul va fi considerat bun propriu al soțului care l-a primit, iar celălalt soț nu va putea revendica niciun drept asupra acestuia în cadrul partajului. Prin urmare, este esențial ca mențiunile din contractul de donație să fie clare pentru a evita eventuale neînțelegeri sau conflicte ulterioare legate de proprietatea bunului.
6. Procuri
Care este termenul de valabilitate al unei procuri?
Procura încetează după termenul stabilit de părți sau, în absența unui termen, după 3 ani de la încheiere. Mandantul (cel care a împuternicit o altă persoană) poate revoca oricând procura.
Este obligatorie încheierea procurii la notar?
Este necesară procură notarială atunci când actul ce urmează a fi încheiat de mandatar va avea formă autentică, cum ar fi vânzare-cumpărare imobilă, donație, dezbatere succesiune, introducerea cererii de divorț notarial etc. De asemenea, există acte normative, cum ar fi legi, ordonanțe, hotărâri de guvern și norme interne ale instituțiilor, care prevăd obligativitatea împuternicirii notariale pentru anumite acte juridice. De exemplu, pentru ridicarea pensiei, eliberarea pașaportului sau a cărții de identitate, operațiuni bancare, înființarea unei societăți la Registrul Comerțului, sau pentru procură SPV-ANAF pentru contabilitate. Când legea nu impune necesitatea procurii notariale, aceasta poate fi făcută și fără intervenția notarului, sub semnătură privată.
7. Alte contracte
Care sunt etapele încheierii unui contract de ipotecă?
- Stabilirea Acordului – Primul pas în încheierea unui contract de ipotecă constă în stabilirea termenilor acestuia între părțile implicate, adică debitorul ipotecar și creditorul ipotecar. În această fază, părțile convin asupra tuturor aspectelor esențiale ale contractului, cum ar fi bunul care va fi ipotecat și valoarea creditului acordat. Este important ca ambele părți să ajungă la un consens clar asupra condițiilor pentru a evita eventualele conflicte ulterioare.
- Pregătirea Actelor – După stabilirea acordului, urmează etapa de pregătire a documentației necesare pentru încheierea contractului de ipotecă. În această etapă, se adună toate actele necesare, iar notarul public verifică valabilitatea și conformitatea acestora cu cerințele legale și procedurale. Acest proces include verificarea actelor de identitate, documentele care atestă dreptul de proprietate asupra bunului ipotecat și altele relevante pentru tranzacție.
- Solicitarea Extrasului de Carte Funciară – Un pas esențial înainte de semnarea contractului este obținerea extrasului de carte funciară pentru bunul ce urmează să fie ipotecat. Notarul public solicită acest extras, care conține informații actualizate și autentificate despre proprietatea respectivă. Extrasul are o valabilitate de 10 zile lucrătoare, așadar este important ca întreaga procedură să fie finalizată în acest interval de timp pentru a evita expirarea documentului.
- Autentificarea la Notar – După completarea tuturor documentelor necesare, următorul pas este autentificarea contractului de ipotecă de către notarul public. Acest proces implică prezentarea actelor originale în fața notarului, care va verifica veridicitatea acestora și va asigura respectarea tuturor cerințelor legale. După verificarea actelor, notarul va autentifica contractul, conferindu-i astfel forță juridică.
- Întabularea Ipotecii – Ultima etapă a procesului este înregistrarea dreptului de ipotecă în Cartea Funciară, o procedură cunoscută sub denumirea de întabulare. Această formalitate este esențială pentru a asigura valabilitatea juridică a contractului și pentru a proteja creditorul în fața unor eventuale tranzacții ulterioare care ar putea afecta bunul ipotecat. După finalizarea acestei etape, contractul de ipotecă devine complet și are efecte legale definitive.
Care este diferența între contractul de comodat și contractul de închiriere?
Spre deosebire de contractul de închiriere, contractul de comodat are următoarele particularități:
- Fără plata unui preț – Spre deosebire de închiriere, unde există o obligație de plată a chiriei, comodatul este un contract gratuit. Acesta se bazează pe cedarea dreptului de folosință al unui bun fără ca proprietarul (comodantul) să solicite o plată, fiind asemănător cu donația sau testamentul.
- Nu se înregistrează la ANAF – Spre deosebire de contractul de închiriere, care trebuie înregistrat la fisc pentru perceperea unui impozit pe venit, contractul de comodat nu este supus acestei proceduri, deoarece nu generează venituri. În cazul în care comodantul ar solicita o sumă de bani pentru cedarea folosinței bunului, contractul nu ar mai fi considerat comodat, ci închiriere, iar în acest caz ar trebui să fie înregistrat la ANAF.
- Posibilitatea de încetare mai ușoară – Fiind un act cu titlu gratuit, contractul de comodat poate fi încheiat mult mai ușor decât un contract de închiriere. Comodantul poate solicita restituirea bunului oricând, în special atunci când are o nevoie urgentă și neprevăzută de bunul respectiv. Dacă termenul de comodat nu este specificat, comodantul poate solicita returnarea bunului în orice moment.
7.1. Contracte de întreținere
Este obligatorie autentificarea la notar?
Da. Contractul de întreținere care implică transferul unui bun imobil trebuie autentificat de un notar public pentru a fi valabil și opozabil terților.
Ce presupune obligația de întreținere?
Întreținerea poate include:
Asigurarea hranei, Îîngrijiri medicale, locuință, îmbrăcăminte, Sau alte necesități de trai, în funcție de nevoile întreținutului și înțelegerea părților.
Poate fi înlocuită întreținerea cu o sumă de bani?
Doar dacă părțile prevăd acest lucru în contract sau dacă instanța decide acest lucru, în funcție de circumstanțe (ex: imposibilitatea întreținerii în natură).
Este contractul de întreținere același lucru cu donația?
Nu. Donația este gratuită, fără obligații ulterioare, în timp ce contractul de întreținere prevede obligații reciproce.
7.2. Ante contracte de vânzare-cumpărare
Este obligatoriu să fie încheiat la un notar?
Nu este obligatoriu, dar este recomandat. Un antecontract notarial oferă o mai mare siguranță juridică și poate fi înscris în cartea funciară, ceea ce protejează cumpărătorul de vânzări către alte persoane.
Ce valoare juridică are un antecontract notarial?
Un antecontract notarial este un act juridic cu forță obligatorie, și poate sta la baza unei acțiuni în instanță pentru obligarea la încheierea contractului final (dacă una dintre părți refuză nejustificat).
Este antecontractul valabil pe termen nelimitat?
Nu. Trebuie să aibă un termen limită pentru încheierea contractului final. În lipsa acestuia, este interpretat ca având un termen „rezonabil”, ceea ce poate genera dispute.
7.3. Alipiri/ dezlipiri
Este obligatoriu să apelez la notar pentru a efectua o alipire/dezlipire?
Da, pentru a avea efecte juridice și cadastrale, operațiunea se face:
Prin act notarial (contract de alipire/dezlipire), pe baza documentației cadastrale întocmite de un topograf autorizat și cu notarea în cartea funciară a noii configurații.
Poate fi dezlipit un teren cu construcții?
Da, dar:
Construcțiile trebuie să se afle pe unul dintre loturi, este necesară actualizarea documentației cadastrale, poate necesita autorizații urbanistice dacă se afectează regimul de proprietate.
Trebuie ca toate imobilele să aibă același proprietar pentru alipire?
Da. Alipirea se poate face doar dacă toate parcelele sunt deținute de același proprietar (sau coproprietari în aceeași cotă).
7.4. Contracte de schimb
Se poate schimba un bun imobil cu unul mobil (ex: casă cu mașină)?
Da, dacă părțile sunt de acord. Contractul de schimb nu trebuie să implice același tip de bun, doar ca acestea să fie evaluabile și legal transferabile.
Este obligatorie autentificarea notarială?
Da, dacă se schimbă: Imobile (terenuri, case, apartamente);
Alte bunuri care necesită înscriere în registru public (auto, navă etc.).
8. Contracte de vânzare-cumpărare
Este permisă vânzarea între soți?
Conform noului Cod Civil, vânzarea între soți este permisă. Aceștia pot încheia contracte de vânzare-cumpărare între ei, atât pentru bunuri imobile (cum ar fi apartamente, case, terenuri), cât și pentru bunuri mobile (de exemplu, mașini, bijuterii, tablouri). În acest sens, art. 317 din Codul Civil prevede că fiecare soț are dreptul de a încheia acte juridice cu celălalt soț sau cu terțe persoane.
În urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, când se face înscriere în Cartea Funciară?
În urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, înscrierea în Cartea Funciară se face de către notarul public care a întocmit actul de vânzare. Acesta este obligat să ceară, din oficiu, înscrierea imobilului în Cartea Funciară. Notarul va trimite cererea de înscriere la biroul teritorial al Cărții Funciare, în ziua în care întocmește actul de vânzare sau cel mai târziu a doua zi.
Pot face vânzarea la un notariat din altă localitate decât unde este situat imobilul?
Da, vânzarea unui imobil poate fi efectuată la orice notar public din România, indiferent de localitatea în care se află imobilul sau de domiciliul părților implicate în tranzacție. Notarii publici au competență generală pentru tranzacțiile imobiliare, ceea ce înseamnă că părțile pot alege orice notar pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare.
9. Legalizări
Ce termen de valabilitate au legalizările?
Copiile legalizate după înscrisurile prezentate de dvs la notar nu au termen de valabilitate. În cazul în care solicitați legalizarea unui act aflat în arhiva biroului notarial, acesta va fi valabil pentru 6 luni.
Ce acte se pot legaliza la notar?
De regulă, notarul poate legaliza copia oricărui act pentru care legea nu atribuie exclusiv altei instituţii competenţa eliberării de copii certificate.
Se pot astfel legaliza copii după acte, cum ar fi diploma de bacalaureat, licență, certificat de naștere sau carte de identitate, cu excepția cazurilor când legea prevede altă autoritate competentă.
Excepții:
- Hotărârile judecătorești – Legalizate doar de grefa instanței.
- Extrasele și încheierile de carte funciară – Legalizate doar de birourile de carte funciară.
- Certificatele constatatoare de la ONRC – Nu pot fi legalizate de notar.
- Actele ilizibile sau modificate – Nu pot fi legalizate.
- Alte acte reglementate de lege – Legalizarea este atribuită altor instituții.
10. Declarații
Trebuie să merg personal la notar?
Da. Declarația notarială implică exprimarea consimțământului personal și nu poate fi dată prin împuternicire. Notarul trebuie să constate că declarația este dată în cunoștință de cauză.
Este valabilă o declarație dată la un notar din alt județ?
Da. Actele notariale autentificate în România sunt valabile pe tot teritoriul țării, indiferent de notarul care le-a întocmit.
Cât timp este valabilă o declarație notarială?
În funcție de scopul urmărit și voința părții, unele declarații au valabilitate nelimitată iar altele limitată. Cu titlu de exemplu, acordul pentru ieșirea minorului din țară va putea fi încheiată pe o durată de maxim 3 ani.
