Prin intermediul contractului de donație, donatorul transmite donatarului, gratuit și irevocabil, dreptul asupra unui bun.
ACTE NECESARE
Vă rugăm să prezentați actele în original
– Acte de identitate ale părților
– Acte de proprietate cu privire la bunul care se donează
- - Acte de stare civilă, care să dovedească gradul de rudenie în situația în care donația se face între rude până la gradul III
– Certificat de atestare fiscală
- - Extras de carte funciară pentru autentificare - se obține prin notariat.
- - Adeverință de la asociația de proprietari - pentru apartamente
- - Ultima factură și chitanță de plată la zi a utilităților imobilului sau adeverințele emise de furnizorii de utilități.
În funcție de particularitățile contractului pot fi necesare și alte documente suplimentare. Acestea vă vor fi comunicate în urma solicitării de programare.
Întrebări frecvente legate de contractele de donație
Pot încheia un act de partaj al bunurilor comune în timpul căsătoriei?
Da, soții pot încheia un act de partaj al bunurilor comune în timpul căsătoriei, cu lichidarea regimului matrimonial, dacă există motive justificate.
Se poate vinde un imobil primit prin donație?
Da. După încheierea contractului de donație și înregistrarea noului proprietar în Cartea Funciară, persoana care a primit bunul în urma donației poate dispune de acesta oricând, inclusiv să-l vândă sau să-l transfere către altcineva. Totuși, există o excepție importantă atunci când, în cadrul contractului de donație, a fost inclusă o clauză de inalienabilitate. Această clauză are rolul de a interzice înstrăinarea bunului donat, însă trebuie respectate anumite condiții legale pentru a fi validă. Astfel, în cazul în care donația include o clauză de inalienabilitate, înstrăinarea bunului este interzisă, dar doar pentru o perioadă de cel mult 49 de ani, iar scopul acestei restricții trebuie să fie unul serios și legitim, conform prevederilor Codului Civil. Perioada de interdicție începe să curgă de la momentul dobândirii bunului prin donație.
Pot minorii primi sau face donații?
Conform noului Cod Civil, un minor sau o persoană pusă sub interdicţie nu poate încheia acte de donaţie, fie personal, fie prin intermediul reprezentanţilor săi legali (părinţi sau tutori), chiar dacă aceştia din urmă ar fi de acord. Articolul 988 alin. 1 din Codul Civil prevede explicit că minorul nu poate dispune de bunurile sale prin donaţie, întrucât nu are capacitatea deplină de exercițiu a drepturilor sale. Totuşi, în practică, se recunoaște valabil doar darul simbolic, adică donațiile de valoare modestă, precum oferirea unui buchet de flori sau a unui cadou la o aniversare. Acestea nu sunt considerate acte de dispoziție care să depășească limitele capacității de exercițiu a minorului.
În cazul în care minorul devine major, există o restricţie suplimentară privind capacitatea de a dispune prin testament sau donaţie în favoarea tutorelui său, mai ales în absenţa unei descărcări anterioare din partea autorităţii tutelare. Totuşi, există o excepţie în ceea ce priveşte ascendenţii minorului. Astfel, minorul care nu a împlinit încă 14 ani sau minorul devenit major poate face donaţii în favoarea unui ascendent care a fost sau este tutorele său.
Donaţia primită de minor
În ceea ce priveşte capacitatea de a primi donaţii, minorul beneficiază de un drept legal în acest sens, chiar şi în cazul în care nu are capacitate deplină de exerciţiu. Astfel, părinţii, bunicii sau alte persoane pot dona minorului bunuri mobile (precum bani, maşini, bijuterii) sau imobile (apartamente, case, terenuri) printr-un contract notarial. Legea permite ca donaţiile către minori să fie acceptate nu doar de către părinţii sau tutorii acestora, ci şi de către ascendenţi, indiferent dacă aceştia din urmă sunt tutori sau nu. De asemenea, chiar dacă părinţii sunt în viaţă şi refuză să accepte donaţia, ascendenţii pot interveni şi o pot accepta în locul lor.
În cazul donaţiilor, un aspect important este că acestea trebuie să fie încuviinţate de autoritatea tutelară înainte de a deveni efective. Conform art. 144 alin. 2 din Codul Civil, actul de acceptare a unei donaţii este un act de dispoziţie ce depăşeşte dreptul de administrare, iar această încuviinţare prealabilă din partea autorităţii tutelare este esenţială. În acest context, notarul public are responsabilitatea de a asigura îndeplinirea acestor formalităţi, inclusiv notificarea autorităţii tutelare, pentru ca donaţia să fie validă.
Aceste reglementări sunt menite să protejeze interesele minorului şi să prevină orice abuz sau gestionare necorespunzătoare a patrimoniului său de către tutori sau alte persoane.
Este obligatoriu să închei donația la notar?
Da. Pentru ca o donație să fie considerată valabilă, este imperativ ca aceasta să fie încheiată în formă autentică, adică printr-un înscris autentificat la notariat. Această formă autentică, denumită și „ad validitatem” sau „ad solemnitatem”, reprezintă un element esențial pentru valabilitatea contractului de donație. Astfel, în lipsa autentificării notarial, donația este sancționată cu nulitatea absolută, ceea ce înseamnă că actul de donație nu produce niciun efect juridic.
Este obligatoriu să închei donația la notar?
Da. Pentru ca o donație să fie considerată valabilă, este imperativ ca aceasta să fie încheiată în formă autentică, adică printr-un înscris autentificat la notariat. Această formă autentică, denumită și „ad validitatem” sau „ad solemnitatem”, reprezintă un element esențial pentru valabilitatea contractului de donație. Astfel, în lipsa autentificării notarial, donația este sancționată cu nulitatea absolută, ceea ce înseamnă că actul de donație nu produce niciun efect juridic.
Nulitatea absolută și excepțiile aplicabile
Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată și nu poate fi înlăturată prin acordul părților. Totuși, există o excepție notabilă în cazul în care, după moartea donatorului, moștenitorii sau reprezentanții acestuia aleg să confirme, să ratifice sau să execute voluntar donația. Acest act de confirmare trebuie realizat benevol, în cunoștință de cauză și după ce toate condițiile legale sunt îndeplinite. Astfel, donația poate deveni valabilă retroactiv printr-o confirmare explicită din partea celor care beneficiază de drepturile donatorului.
Scopul cerinței formei autentice
Prin impunerea cerinței de a încheia donația sub formă autentică, legiuitorul intenționează să protejeze voința donatorului, care dispune de un bun sau drept în mod actual și irevocabil, în favoarea unei alte persoane, fără a obține vreun echivalent. Această reglementare are scopul de a preveni orice formă de fraudă sau presiune asupra donatorului, garantându-se faptul că donația se face în mod conștient și voluntar. De asemenea, formă autentică asigură transparența și claritatea în înțelegerea intențiilor donatorului, astfel încât să nu existe dubii legate de natura sau condițiile donației.
Sarcinile și condițiile donației
Este important de subliniat că, în cazul în care donația include sarcini sau condiții speciale, acestea trebuie de asemenea prevăzute în formă autentică pentru ca să aibă valoare juridică. Astfel, orice clauză, obligație sau condiție pe care donatorul o impune donatarului trebuie să fie reglementată în același mod formal, în scopul de a evita orice ambiguitate sau contestare ulterioară a actului.
Remedierea donațiilor nule din cauza viciilor de formă
În cazul în care o donație nu respectă cerințele de formă prevăzute de lege și este declarată nulă pentru vicii de formă, aceasta nu va produce efecte juridice. Totuși, se poate remedia situația dacă donația este refăcută în întregime, respectând cerințele legale impuse de Codul Civil. Astfel, refacerea donației în forma autentică va permite validarea acesteia, iar efectele juridice vor începe să se producă din momentul în care actul de donație este autentificat corespunzător.
În concluzie, forma autentică nu este doar o cerință formală, ci o garanție a protecției intereselor părților implicate în contractul de donație, având scopul de a asigura validitatea și eficiența actului în fața legii.
Dacă sunt căsătorit(ă) și primesc un bun prin donație, este considerat bun propriu?
Da, în cazul în care unul dintre soți dobândește un bun prin donație, acesta va fi considerat bun propriu al soțului care l-a primit, chiar și în cadrul regimului comunității legale. Bunurile dobândite prin donație de către un soț vor rămâne în proprietatea acestuia, chiar dacă sunt dobândite în perioada căsătoriei.
Totuși, există o excepție importantă: dacă donatorul a specificat în mod expres, în contractul de donație, că bunul este destinat ambilor soți, atunci acest bun va deveni bun comun. În această situație, bunul va face obiectul partajului în cazul unui eventual divorț. Dacă, însă, contractul de donație nu menționează expres acest aspect, bunul va fi considerat bun propriu al soțului care l-a primit, iar celălalt soț nu va putea revendica niciun drept asupra acestuia în cadrul partajului. Prin urmare, este esențial ca mențiunile din contractul de donație să fie clare pentru a evita eventuale neînțelegeri sau conflicte ulterioare legate de proprietatea bunului.
Programați o întâlnire la biroul nostru
Vă oferim sprijin juridic complet, consultanță personalizată și întocmirea actelor notariale cu promptitudine și rigurozitate. Suntem alături de dvs. cu soluții legale clare, indiferent de situație.
