Încheierea unui contract este, în esență, un act de încredere între părți. Totuși, atunci când documentul este întocmit fără asistență de specialitate și fără intervenția unui notar public, pot apărea o serie de erori care, deși nu sunt intenționate, pot avea consecințe serioase. Cele mai multe dintre aceste greșeli provin din necunoașterea legislației sau din utilizarea unor modele standard care nu se potrivesc exact situației concrete.
În cele ce urmează sunt prezentate câteva dintre cele mai frecvente greșeli întâlnite în contractele redactate sub semnătură privată.
Lipsa precizării obiectului exact al contractului
Un contract este valabil doar dacă are un obiect determinat sau determinabil. În multe cazuri, obiectul este descris vag sau incomplet – de exemplu, „un teren din județul Cluj” fără menționarea numărului cadastral, suprafeței sau localizării exacte. Astfel de omisiuni pot duce la nulitatea contractului sau, cel puțin, la imposibilitatea punerii în aplicare.
Formulări ambigue sau contradictorii
Limbajul juridic trebuie să fie clar și lipsit de ambiguități. Contractele redactate fără sprijinul unui profesionist pot conține expresii vagi, care permit interpretări multiple. Această ambiguitate poate deveni un motiv serios de dispută atunci când apar neînțelegeri între părți.
Nerespectarea formei cerute de lege
Pentru anumite tipuri de contracte, legea prevede în mod expres forma autentică (notarială). De exemplu, un contract de vânzare a unui imobil trebuie autentificat de notar pentru a fi valabil. Dacă această condiție este ignorată, contractul este nul absolut, adică nu produce niciun efect juridic.
Lipsa datării și semnăturii corecte
Se întâlnesc frecvent contracte semnate doar de una dintre părți sau semnate fără dată. O astfel de omisiune face imposibilă stabilirea momentului încheierii contractului, ceea ce poate afecta grav valabilitatea actului și ordinea priorității în cazul în care apar mai multe tranzacții privind același bun.
Nerespectarea capacității legale a părților
Există cazuri în care una dintre părți nu are capacitate de exercițiu deplină (de exemplu, este minoră sau pusă sub interdicție), iar acest aspect nu este verificat. În lipsa notarului, nu există o garanție că părțile au avut dreptul legal de a semna acel contract. Ulterior, actul poate fi anulat în instanță.
Lipsa menționării prețului sau a modalității de plată
În special în cazul contractelor de vânzare-cumpărare, omisiunea prețului sau a detaliilor legate de plată (avans, tranșe, termen de plată) este o greșeală frecventă. Un contract fără aceste elemente esențiale este incomplet și poate fi considerat neexecutabil.
Neînregistrarea contractului la instituțiile competente
Chiar dacă este legal redactat, un contract sub semnătură privată privind un bun imobil nu produce efecte reale dacă nu este înscris în Cartea Funciară. O greșeală frecventă este presupunerea că semnarea contractului este suficientă. În realitate, este nevoie de o procedură suplimentară pentru ca dreptul de proprietate să fie recunoscut oficial.
Lipsa unui martor sau a dovezii privind semnarea
Deși legea nu impune în mod obligatoriu martori pentru contractele sub semnătură privată, prezența acestora poate avea valoare probatorie importantă în cazul unui litigiu. De asemenea, dacă semnătura este contestată, lipsa unei dovezi privind semnarea poate duce la pierderea drepturilor prevăzute în contract.
Utilizarea de modele găsite pe internet
Este o practică tot mai des întâlnită – descărcarea unor șabloane de contracte de pe internet și completarea acestora fără înțelegerea termenilor sau a implicațiilor juridice. Astfel de modele sunt, de regulă, generale și nu reflectă particularitățile fiecărei situații. Mai mult, pot conține clauze neconforme cu legislația română.
Lipsa unei clauze de rezolvare a litigiilor
În lipsa unei prevederi clare privind jurisdicția sau modalitatea de soluționare a eventualelor conflicte (mediere, arbitraj, instanță competentă), părțile pot ajunge într-un impas procedural, ceea ce întârzie și complică rezolvarea litigiului.
Concluzie
Contractele sub semnătură privată pot fi utile în anumite contexte, însă prezintă riscuri juridice atunci când nu sunt redactate corect sau nu respectă cerințele legale. Cele mai frecvente greșeli pot fi evitate prin informare atentă sau prin consultarea unui notar public, care poate asigura atât forma legală, cât și conținutul adecvat al documentului.
Prevenirea este întotdeauna mai simplă și mai puțin costisitoare decât corectarea unei greșeli juridice după semnare.
